O spumoasa forma de manifestare a mintii . Sentimente si trairi , intense sau nu sunt cu noi in fiecare zi si de adaugat se adauga . Apropo de jos in sus e mersul si cititul , e cum trebuie sa fie asa ca verifica , uitate jos sa vezi daca s-a pus sus si zambesc aici cu fata la monitor incercand sa-mi aduc aminte daca e ceva nou sau nu acolo … oare trebuie sa adaug sau …. si uite asa e … cu „ride that wave” ….
Tzzzzz , tzzzzz , tzzzz puternic pe fundal in mod repetat si asurzitor se dezlantuie in camera … aoleu au navalit turcii maica …. zvarcoleala de dimineata pe trezit e criminala … cauti centrul de directie si te afunzi in corp , te asezi pe pozitie , faci „check list-ul” si constati ca e tot timpul in regula , adaptarea e pe parcurs . Incerci sa deschizi ochii , muschiul nu vrea sa raspunda cu toate ca tu tragi puternic , tragi din toate puterile si smecleul dintre sprancene e la un nivel alarmant . Intru-un final te folosesti de degete si fortezi deschiderea ca sa ajungi sa vezi peretele din fata ta . Apas pe fata cu palma si casc ca si cum m-as naste , intind o mana in camera inundata de lumina primita cu portia printre jaluzele .
Off , stau pe marginea patului ma chioresc dupa papuci , nu de alta dar sunt smecheri , sunt din puf adevarat si te simti bine in ei , te simti inger . Aici erati la coltul patului … hai la o plimbare . O noua lume se deschide in fata mea . Sunt treaz si ma uit la ceas , e si 3 … cam mult a luat si acum trezirea … dar nu-i nimic , se rezolva si asta . Unde oi fi pus cheia … stai , e pe frigider ai pus-o acolo aseara .
Rasucesc de 3 ori , zici ca e „the vault” aici , cica standarde … rad acum singur mirandu-ma daca am innebunit , dar asta e viata , e ciudata si frumoasa . Apare in fata mea acum , se intinde lasciv , provocator cu iz de „ma doare in pula ” , da limbaj obscen , ca doar avem o varsta pana la urma , nu ??? . Unde o fi dormit azi noapte , sigur intins in baie , lesinat de cald . Caine ciudat mai am si eu … Jos pe pres intins la soarele diminetii de vara sta ziarul . Il apuc tacticos , curios de nou , sa aflu ziua si evenimentele . Il pun la subtioara si inchid usa , de 2 ori acum ca e prea mare efortul si ma indrept spre bucatarie . Pocnituri se aud pe fondul trezirii complete a organismului , oasele se aseaza in pozitie verticala si conform cu mediul , nu stau acum sa detaliez ca ce naiba e dimineata in pana mea pana la urma …. hehehe asta e viata ……….Apas pe buton si incepe procesul , normal ca prostul de mine a uitat de cafea , de apa si dai cu graba acum , toarna , scoate si impinge la loc toate ca sa fie gata cafeaua . O tigara de-as baga acum la cafeaua asta mi-ar defini ziua asta in modul cel mai nasol dar dupa asa noapte eu zic merita sa deschizi usa la frigider , intinzi mana in epoca de ghiata si iesi intr-o livada dotata cu de toate , umpli doua pungi cu de toate si apuci caisele din casoleta …. wow inca o „bubble” … ciudata dar „bubble” . Ce e asta , pai in puii mei cum zicea stiti voi cine … trebuie sa o faci , sa o simti ca sa o descrii , pur si simplu nu pot sa o vorbesc dar de stiut o stiu .
E deja si 13 , 7 si 13 si la si jumate am intalnire … abia astept in timp ce trag pe mine camuflajul zilnic . Ma arunc in tenesi si trag un tricou pe mine … azi sunt livratorul si traseul e lung al naibi si vreau sa fiu acasa pe la vro 7 . Trag ochelarii pe cap si infig mainile in manusi , arunc un ochi la ceas … si 28 , e bine … sunt in program in timp ce invart odata cheia in usa si ma indrept spre lift . Apas butonul cu ochii pe ceasul de deasupra liftului … e bine , e sincronizat . Se deschid usile masive de fier cu un zgomot asurzitor de greu , de prezent . In lift loc pentru 4 persoane , tapetat cu oglinda si un ditamai butonul pe podea pare , bine zis pare . Intind mana , o bag printr-e picioare si apas . Apare destinatia , suprafata scrie si eu sunt la minus 2 acum . Traseul incepe … si infinitatea se deschide in fata mea , ma face sa percep totul sa fiu adus la curent cu toate , inundatie de informatie ma navaleste , ma dispera de fericire ca e inca acolo , in bate si se zbate , se misca si se bucura de viata .
Soarele direct in fata , ma scald in limina lui la iesire si vad perfectul si are 2 roti si e mecanica , nu are nimic adaugat , forta e a ta cand esti pe ea . Pun mana pe cadru in acompaniamentul alarmei de si jumate . Inca o promisune facuta , respectata de mine fata de ea . Apas pe buton , trag pe umeri rucsacul si incep traseul lung prin ziua de azi . Ma saluta toti si se uita cu admiratie la mine in timp ce ma indepartez si ajung in dreptul portilor , porti masive de fier cu greutate parca infinita . Ea se uita la mine , zambeste asa de dimineata , e de bine pana acum .
In urma mea bubuie inchiderea si sunt din nou singur pe drumul de tara , las praf in spatele meu , alerg cu 270 la oras cu bicicleta in spate . Distanta e mare dar si asa cam pe la jumatatea distantei se vede , totul inalt , calculat si curat . Ma depaseste o viespe si pun frana , o las mai moale ca nu vreau sa ajung prea devreme . Totul se intoarce , si incepi sa percepi totul invers , nu mai ai trecut , il vezi cum se desfasoara in fata si nu se schimba , e cel care trebuie , cel firesc . Intru in benzinarie usile de sticla se uita la bine si senzorul chior se panicheaza , da comanda … de parca ar fi uitat si gata „it’s on!” de acum . Scot saculetul , am in el o pedeapsa pentru ieri cand mi-a refuzat banii aia rupti un pic , insesizabil aproape . Cer o apa si harta orasului . Bate pe casa si imi zice totalul . Arunc punga pe tejghea cu un zambet malefic , halbandu-ma direct in ochii ei .
La ora asta , direct pe capul meu . Cum ranjeste el asa , pare Joker , pare el . Pentru ce o mai fi si asta acum , ca doar nu il inteleg cu atitudinea asta …. ciudate ganduri are asta … e si nu e . Numara monezile cu capul in jos , nu a inteles si nu se opune , accepta totul numai sa se termine odata . Zambetul dispare si se transforma in fata voiasa la contactul cu ochii ei . O zi placuta in continuare zic cu sticla la subrat si harta desfacuta pe S1 , caut o strada… aaa !..!…aici e si gata incep sa trag , apas din greu si totul e usor , e simplu si analizez . Cu mana pe frana ascult muzica , ceva comercial in anii astia , ceva cu iz de smecher in el , cica baiat rau care o arde gangsta .
La coltul strazii , doi pomi imensi , si niste javre de rigoare , se ling si sar panicate la scartaitul franei ude , nu de alta dar ploua afara si e pe inserat . Lumina difuza , lumina in doua planuri , cand vezi si in ea si in spatele ei plutind la mijloc . Limita e nimic esti si acolo dar si dincolo unde e soare si ai o super inventie , o minunatie pe scurt o bijuterie . Cauti numarul 23 si suni la sonerie , incepe cainele sa latre ca un ecou , o dispersare a energiei . Usa se deschide si primesc un salut si o intrebare . Raspund ca vreau sa il vad pe ala micul si sunt condus spre bucatarie . Mobila tinereasca , anii 80 .
Totul accelereaza , si totul intra pe repede , procesarea este la alt nivel , mai mic , mai detaliat si vezi in cateva fractiuni de secunda cu creste , ajunge la liceu , o arde urat , le bea cu tovarasii , fumeaza si face totul impotriva ta ca sa te enerveze si vine prima zi de facultate , mandru ca e aici cu cei mari si va primi o masina , o masina mare . Usa se inchide puternic , lumina e stinsa . La bucatarie se aud voci , vorbeste mama si el . In ghete niste masinute , doua … una pentru mine si una pentru tine . Fug panicat spre ei si le zic totul cum s-a intamplat si de ce .
S2 pe harta e mic , stradute intortocheate si eu caut o casa micuta , deja sunt la al treilea pe lista si caut in continuare . Numarul 16 apare in fata ochilor si odata cu el si o casuta , o casuta mica cu gardul mare , gard inalt cu tendinte marete . Strig la poarta si raspunde o femeie , o femeie in varsta cu un baston in mana dreapta . Fara alte cuvinte ii las o sabie ca nu e acasa . De folosit a folosit-o , si cam aiurea as zice eu … atata violenta si fara nici un rost .
Dau la pedale linistit , zapada e mica , e perfecta si aerul nu e rece deloc . Ajung in fata blocului , masini parcate ciudat , jumate pe trotuar si restul pe strada … Scara unu o deschid si ajung la lift , butoanele arse plang la lumina becului chior . Apas pe 9 si se pune in miscare , se balangane in laterale pe fondul inaltarii . Sun la usa si raspunde , raspunde fericita , fericita ca am ajuns . Ma dezbrac , dau jos bocancii si intru in camera cu vinovatul , un laptop incapatanat care nu mai functioneaza cum trebuie , un laptop la care singura solutie e schimbarea sistemului de operare si adus la zi . De durat dureaza , nicodata prea mult ci atat cat e nevoie , cat e necesar . Ma serveste cu un pahar cu cola , il beau ca trebuie sa fiu la moda si sa nu refuz . La ce il folosesti ? asa ca chestie normala , sa stiu ce customizari ii fac si ce ii instalez . Pai … facebook – ul sa mi-l instalezi , messu si winamp-ul . Doar atat ? e simplu zic in timp ce ma incalt si bag in buzunarul de la spate banii . O salut respectuos si plec cu liftul . Cum o chema ? Cum arata ? …. pana la urma e doar un detaliu , un fapt in istorie , un fapt menit sa genereze altele .
Se deschide un hol imens , o lume care circula , alearga in toate directiile si eu caut . Ma duc la receptie si un tip masiv , respectuos si cu zambetul pe buze , da cu el pe buze la ora asta cand deja ceilalti sunt plictisiti ma indruma si imi zice unde sa il gasesc . Deschid usa si intru in „jump room” , pun mana pe franghie si totul se coboara , la 17 trebuie sa ajung , sa dau drumul si totul pune frana si e gata , e aici . Peste tot pardoseala noua , el este pe o latura , face ordine si cara totul la locul lui . Stau de vorba cu fracsu si il chem cu mine , il chem sa ma ajute sa scot ceva din portbagaj . Salutul lui a fost asa timid , inca nu stie ce si cum , e inca devreme si ii dau banii .
Claxoane peste tot , injuraturi la greu si nimeni nu are astampar , nu are liniste si toti au ceva neimplinit . Intrarea in bucuresti e un calvar , o osanda lunga pe kilometri . Petrolul arde , uite-l cum arde si lumea transpira , transpira in portofele . Leii vin si pleaca , alearga prin atmosfera de la unul la altul si uite asa se mentine totul aparent in regula . Trec printr-e masini , feresc oglinzi si il vad , il vad cum zace in masina aia albastra , doarme in spate . Geamul se lasa si imi raspunde asta micu’ vesel . Abia vede drumul din spatele volanului si o arde cu viteza mare , el risca si nu a inteles . Ii dau plicul si ii spun sa nu il trezesc , sa il las sa isi revina , sa fie treaz .
Ma ridic si zbor pe desupra la S3 , ma indrept spre ei , ma duc sa le dau o palma , o palma meritata , o palma primita cu scopul trezirii , cu scopul intelegerii si se aude soneria de final , e seara si el vine la mine cu mandrie , cu sentiment de superioritate , ma cearta si ma pune la treaba . Cica trebuie sa sterg tabla . Ridic mana dreapta si cu o miscare ampla a mainii ma apropii de obrazul lui , obraz moale de copil si se lipeste , plezneste si umple holul de reactii . Pune mana pe obraz si nu e suparat , a inteles , a inteles ca e corect , ca e asa cum trebuie , macar va avea vise frumoase de acum incolo .
O vad de departe , o vad cum sta si se zbate pentru ochii ei , copii ei . Nu e mandra de ce face dar ma asteapta , stiu ca o sa treaca si incerc sa nu prevad , sa nu stiu . Cersitul nu e pentru oricine , e cu doua fete . Un claxon se aude si dincolo de geamul lasat sta un tip bine , un tip cu banii , imi zambeste intinzandu-mi o bancnota mare si jumatate de shaorma . La fix pentru ei , nu au gustat niciodata , nu au experimentat condimentele si varza taiata marunt amestecata cu carnea frageda . Un suflet mare cu o inima si mai mare , pacat unde e , trebuie sa dea mai departe sa fie ascultata si inteleasa . Pana la urma e o mama , o mama disperata de fericire care a uitat sentimentul , sentimentul de implinire dar odata cu seara asta , odata cu aparitia lor pe partea cealalta a drumului , la coltul din tiganie , colt unde opreste autobuzul , ultimul autobuz , au venit sa o ia , sa o conduca acasa . Luminile stinse pe strada le dau sentimentul de singuratate si asta micul cere , el vrea multe tot timpul . Cel mare o tine de „coate” si merg agale spre casa . Inca o trecere , inca o povata si ca rasplata vor primi ceva bun . Zambetul de pe fata ei spune totul , spune ca nu conteaza unde esti , fi bucuros ca esti .
Ii las la colt si trec mai departe , ii vad pe ceilalti la colturi , stau si povestesc ziua ce a trecut , aruncati in detalii , scufundati in ras si pusi pe glume . Alarma intrerupe totul … e randul meu sa intru in tura , sa fiu panicat , sa fiu prezent . Ne inghesuim cu totii in cabina , masina porneste si incepe sa traga greutatea , sa traga apa . La poarta stau aplecat cu fundul lipit de geam si trag pantalonii pe mine . Se uita si vede devotamentul si respectul creste in el , ajunge la cote inalte si nu mai injura , nu se mai plange de sirene . Se gandeste la cei implicati in accident , cei nefericiti ca sunt fericiti . In pacla de fum se aude doar sirena . Lumina de la girofar strabate totul si schimba culorile , face ca totul sa fie palpabil si inecacios . Vin dupa noi in masina neagra si se adapostesc pe o strada laterala . A luat foc la tigani si ei cauta sa nu vada , sa nu se intample , sa se termine normal fara pierderi .
La capat la tramvai trebuie sa vina , sa primeasca cadoul , un pufos mic si nazdravan . Inca e gras , inca nu se respecta si merge excitat in preajma mea . Asta e … daca arat bine , am parul blond si decolteu adanc . La primul contact dintr-e ei e clar , se inteleg si e perfect . Distanta creste si parca e tot mai aproape , mai mare si mai prezent , odata trebuie sa ies cu el pe afara , sa ii arat ce si cum .
Minutele trec si totul parca sta , se invarte si face balans . E parte din natura , natura atot cuprinzatoare pusa pe consum reciproc si bicicleta merge si cauciucurile se dilata si cuprind smoala rece si umeda cu suprafete in continua miscare cu dinamica diferita si iar ma pierd in miscare si nu mai stiu unde sunt . Cu cearseaful in mana sunt pe campie si incerc sa feresc un taur care vine , alearga si fierbe de furie cu gandul la distrugere iar eu dansez in varful picioarelor , ma misc , alunec si zbor in directia perfecta cu gandul la taur , suparat ca e vesel , vesel ca e parte , parte a intregului finit .
Si gata frate ai innebunit … esti tampit , in fiecare dimineata vii aici , imi arunci ranjind ca prostul o punga cu bani … ai innebunit … crizatule . In mijlocul uraganului stau cu tricoul mulat pe corp … hahaha mai fetito e doar 2012 anul … pauza totala , nimic nu se aude , doar vocea care dicteaza , care face sa genereze si un pumn in gura imi intrerupe filmul , intru in rol si ma retrag . O mana aruncata in multime , zvacnicnind de putere se loveste , alearga pe fete , indreapta nasuri , apropie ochi si viseaza buze cu telefonul la ureche panicat asteptand taxi-ul . Las un salut in spate dincolo de o usa de sticla si tasnesc , alerg si trag in acelasi timp si taxiul se apropie , e la bordura cu lumina din interior aprinsa … ma asteapta . Unde te duc mai … inainte cu gandul la ce ar i putut fi . Drum linistit , cu semafoare si idei ciudate . Cu salt din „bubble” in „bubble” am ajuns , victorios la intalnire , la jocuri , jocuri pe calculator si mandru intru ca nu am patit nimic , mint repede ceva si imi iau partea bucurandu-ma de seara .
Ciudata chestia , toata in sticla , in forma dreptughiulara cu oglinda la mijloc si coliva pe ambele parti , o coliva uscata si innegrita de vreme si ce vechime are , aproape 15.000 de ani . A avut si ea o epoca de aur si posibilitatea sa isi arate potentialul prin cheltuieli uriase si scoatere de profit … bine ca au inteles gandindu-ma ironic la ei . La lumina focului stam si ne vedem si interactionam unul cu celalalt prin vorbire sau mintire … si totul trece si sta pe loc … curge in jur , se prabuseste in sus , da o contradictie , o parte a lumii noastre care ne duce , ne arata si indruma pe calea cea buna , e de datoria noastra ce drum alegem , cine am fost incercand sa fiu cel care va fi .
Mmmm ce pantofi frumosi . cusatura fina in multe randuri , pe nivele de presiune pentru confort maxim al piciorului , un fel de pat adaptat la dimensiunea piciorului . fiind supus altor legi , mai dure , mai corecte si fara odihna … in priza la nesfarsit gata sa accepte greutatea prin anularea ei , aducand totul la perfect si fizic realizabil . Odata cu bonul ies din magazin si ii zambesc casierei aruncandu-mi ochii pe clientul urmator . Produs dupa produs trec prin fata scanner-ului cu gandul la el ca vine si nu stiu ce are , la ce se gandeste ca doar are o varsta . Normal , acumulatori si incarcator smecher cu ventilatie pe turbo – full in 15 minute . Abia asteapta si plateste suma exorbitanta pentru a se bucura de el . Dar nu-i nimic la el … e doar viata . Poate parea egocentrist … dar pana la urma … noi … orbitam in jurul nostru , ne uitam in spate si ratam fata ….
Vad mars si cer si un lion si ca sa fie complet meniul iau o sticla de sprite si un kent 8 . Le bag la incarcat si astept , ma uit pe ceas si minutele se lungesc , devin palpabile , prezente si imi traiesc viata , o stiu si stau acolo , nu regret nimic , ca pana la urma toate au un rost , un traseu calculat , gandit si procesat undeva acolo peste tot . 57 , 58 , 59 , 60 … gata e complet si trag din priza incarcatorul sa nu cumva sa depasesc termenul . Bag bateriile in aparat , arata full si incep sa trag , sa prind si depasesc momente . Am ajuns la 700 si merge nu are probleme . Vine seara si incep cu blitzul , dimensionez totul , ii dau cu respingere si dupa 132 de cadre cade si cere de mancare . Intru in bucatarie si infig pinul in spate si ventilatorul incepe sa invarta totul , sa disipeze caldura prin aducerea incetului . De ce incet … ? mergand repede incetineste prezentul , il face sa genereze mult , mult pe timp la patrat .
Un sandwich infig in stomac si incep sa diger . Fulgere unul dupa altul , fara sunet , fara tunet doar atmosfera de spectacol de lumina si culoare . Trec si pe „alb – negru” ca e incitant , drumul , cunoasterea si adaptarea la tot . Te transporta si proiecteaza in acelasi timp , e tic – tac si „check-list” . Dinamica aparenta e pe calea cea buna , ce normala si incet , incet .. te poti intoarce si face cu totul altceva , mai bun , mai cu inteles pentru toti si toate . Te astept cu mana dreapta pe umarul tau stang cu hamul printr-e degete intrebandu-ma daca e corect , echitabil … oare se poate mai mult sau e chiar asa … plictisitor .
Activitate , o bicicleta data cui trebuie e binevenita si acceptata cu un dar , o chestie importanta in toata treaba din partea lui . O merita , gata asamblata cu tot ce e mai profi la ea , echipata cu costum din solzi din fibra de carbon acoperind tot corpul . Rotile mari asigura deplasarea , deplasare in cele mai bune conditii , conditii schimbatoare la mediu si tot timpul dinamice . Te face sa te intrebi … oare stau bine pe sa ? … spatele e suficient de drept ? … picioarele aliniate ? … si decat sa stai , sa te intrebi eu zic sa mergi , sa vezi cum e … cum se simte si vei realiza ca e ceva perfect . Are 3 ani jumate si e gata , gata de distractie . Calare pe bicicleta se indreapta spre colt . Rotile ajutatoare se indoaie si apropie de portbagaj … el nu stie , nu stie ca e pe picioarele lui acum . Il vad fericit , il vad in extaz si stie , nu trebuie sa ii zic nimic , totul e simplu pentru el , e complex de simplu .
Ma ridic si trec mai departe , trec spre urmatorul , urmatorul care va intelege , va simti cum e sau cum ar trebuie sa fie . Il gasesc pe plaja , e beat mort , a bagat 2 litri de votca si nu are nimic . El traieste si danseaza , se invarte si creaza ritmul , un ritm sincronizat cu viata cu aroma de minimal . Are la ochi ochelari si nu-i nimic … el vede tot si e prezent . Ii vede cum se uita la el si se mira , se mira cum de poate , inca mai poate ? Dar asta e menirea lui , sa fie , sa faca , sa simta si sa inteleaga . E ochiul , urechea si nasul … e mintea , minte care invarte si uneste , opreste si desface … si tot asa pana data viitoare . Il car si e mare , e greu si ma lupt incercand sa il conving , sa il fac sa inteleaga ca trebuie sa doarma in pat acum , ca e mai bine si nu , el vrea pe jos acum , zice ca nu e momentul si tac … il las punandu-i sticla goala la cap in zgomot de shutter . Deschide ochii si se uita in jur . E in patul din dreapta cum intri , singur la ora 7 dimineata . E treaz si nu are nimic . Celalalt pat e plin … 3 tipe stau inghesuite si se trezesc , il vad in chiloti si buimac , zapacit ca nu isi aduce aminte , aparent iese si isi cauta telefonul si paratul foto . Sunt la ei in camera si iese in acopaniamentul privirilor lor atintite pe premiu si nu realizeaza , nu inteleg acum ca el e , el face si tot el simte . E de datoria lui sa dea mai departe prin experimentare in scopul perfectionarii tehnicii si tot asa .
Minus 25 de grade afara , lumea e adunata si fericita . Inca nu au tupeu sa ii faca poze … el face la toata lumea , vrea sa ii vada fericiti si sa isi aminteasca de zilele astea 7 , de distractie si recuperare in acelasi timp . Nu vrea sa ii vada prinsi in capcana , mentinuti pe loc si chinuiti . Se urca pe sania mare , facuta din 2 brazi taiati noaptea trecuta , la lumina focului aparent sugrumat de frig si prinsa cu suruburi de la firma , niste chestii lungi cu filet heavy duty , capabil de prindere , de mentinere si stabilizare a miscarilor nedorite si rade , e fericit . Lanturile de pe cauciucuri se contracta , si ajuta la deplasare tragand sania plina . Toti 7 ne asezam cum putem mai bine , avem si lada in fata , e plina cu chestii bune si toti se servesc , dau noroc la 70 la ora , pe curbe depasind masini normale .
Il las cu carma in brate si trec printr-e pomi , salut un lup care era prezent , sa vada cine e , sa spuna si la altii si e frig afara . Iese din cabana la 2 dimineata , e ametit si de abia a 2 zi . Vine la rau sa isi spele pantalonii si se uita la el , se uita cu panica si ochii stralucesc . Il vede si il doare , il doare ca e posibil sa fie mancat si fuge la ceilalti , canta cu sticla in mana pe mal . Gheata e groasa si o sparge , cu piciorul … se prabuseste pana la brau si isi revine , isi primeste botezul … Totul pare fierbinte si freaca , freaca cu mainile goale pantalonii si ii iese , se curata si e vesel , vesel ca spala la minus multe grade , vesel ca simte recele si nu il afecteaza , il intelege ca o parte din el si absoarbe . In chiloti intra , toti se uita la el si le spune , le spune de lupi , le spune de apa si de gheata , de crapatura si frig . Il bat pe umar si il inteleg , ii fac o poza si e fericit .
Totul alearga , totul zboara , se taraste sau misca . Picoarele sau muschii te ajuta , mainile cand ai nevoie si uite asa e totul . Complet si fara memorie , trebuie incercat si facut , gustat si analizat , analizat si perfectionat . Ma repet ca sa inteleg , sa pricep ce e de fapt . O chestie complexa , menita sa arate si invete . Sunt abia la prima litera si drumul e lung , frumos si sinuos , cu decizii , cu intrebari si raspunsuri . Pana la urma ajungem unde trebuie , fie ca vrem , fie ca nu … Scrisul e scris deja si urmeaza cititul , vazutul , viata …
In suspensie se termina ? … nu , si stai linistit , linistit ca totul e in ordine si fara panica , fara frica de necunoscut sub semnul atentiei , intelegerii si sentimentelor rasucite in tine , alimentadu-te la nesfarsit . Acum e doar o etapa , un alt pas , un pas mare sau mic , o treapta sau vale depinde cum o vezi . Suntem pe pamant si nu ne scufundam , doar innotam si incercam sa copiem , sa prindem si trai . Comunicarea si frumusetea ne inconjoara si o acceptam sa fie cu noi , sa ne placa si iubeasca in acelasi timp .
12.30 afara si arde soarele , arde asa de prezenta , de definire a realitatii . Proiecteaza umbre sub lumina si sare dupa suprafata pe suprafata lovindu-se de perfect la nesfarsit , perfect simtit la impact odata cu corectia necesara . O usa mica , o imping si descopar o alta lume , o lume a banilor , aici e doar inceputul . Niste colorati stau agatati de aparate si incearca sa scoata cat mai mult din ele , sa le ia tot daca se poate dar stai … ca nu e asa . e tocmai invers … norocul e noroc si are doza limitata , nu stii sa il folosesti se duce si nu mai vine . La tine asta care te uiti printre zabrele a fost cu carul si uitate la tine unde ai ajuns … Baga ma numerele astea … 03 . 07 . 19 . 22 . 39 . . . 44 …. si gata bifez si trag pe foaie condus si multumit . Printre fiare bag mana si ii intind biletul si il ia il baga in aparat cu restul in cap si imi intinde totul . Il iau si zambesc usor asa ca sa nu supar . In liniste ies in ochii celorlalti blocati acolo cu gandul la el , cu gandul la cadou in schimbul luptelor purtate cu trofeul la piept pedalez si merg ca asa e … purtata mai departe pentru ceilalti , ceilalti care se vor arata unul cate unul la inceput si dupa ce totul e perfect vom fii cu totii , in plina intelegere .
Sus aici e totul prezent , toti vorbim si discutam . La varsta asta ma gandesc cum era , la inceputuri , cand eram tigani , ne jecmaneam unul pentru altul si era urat . Poate ca nu stiam dar a fost el , el cel care a inteles ca asa e , e cum trebuie , e cu intelegerea , cu raspunsul si cu voi ceilalti . Cica a-ti asteptat destul dar , asa e la inceput , e nasol ca trebuie sa o faci si la mine ca sa fie si la tine . E discutia cu tine si eu iti raspund , iti aprob sau nu . Totul depinde reguli si mersul lor in concordanta cu planul , planul general acceptat . Aici e greu ca e schimbator dar vazut de departe , straluceste , are potential catre creatie . Dansul e in el si poate face orice , poti zice ca e supraom si nu stie , dar stie , stie ca asa e si va intelege , va prinde semnalul . Anii trec invers si vad cum face toate chestiile bune , incearca cam tot cu masura si descopera , descopera cum e de fapt si pe parcurs ce merge , contribuie si el , ca asta e rolul nostru sa facem , sa nu spunem si sa dansam . „imi spune” se aude pe fundal si ma vad analizat si cantarit . Imi place ce vad ca totul se misca pe beat si sincromizarea e perfecta . Noaptea se desfasoara cu noi si deasupra e luna , o luna perfecta cu lina plina de tot , cu contururi la umbre . orasele dispar sub noi si apar batrane din nou , cu alte fete , fete intelepte care au contribuit la tot . Au pus caramida cu caramida la casa asta minunata , facuta cu pasiune , dorinta si cumpatare , e ca smecheria … de doua ori fraier si odata prost dar opus , neblamat de ceilalti ci acceptati de ceilalti si primit cu bratele deschise .
Atata analiza e necesara si ma gandesc ca are 25 de ani si vrea , poate si face . Imi pare rau ca sunt asa cu el acum si trebuie sa astepte inca cateva zile si va vedea ca eu nu sunt asa , sunt ca vioara , te linistesc si te ia somnul , impacat si te trezesti dimineata o secunda mai tarziu si iti continui viata . O viata neintrerupta de somn cu toate procesele lui . Te duc departe spre infinit si iti arat posibilul si accepti sau , e doar alegerea ta sa accepti sau spui pas la tot pana iti vine randul . Si tot asa ca odata venit nu e trecut e prezent si dureaza la nesfarsit . E frumos sau urat … pauza dupa urat si dupa mine ramane frumosul , cu limitare la tehnologie si dezvoltarea ei pe toate nivelele sa fim capabili sa fim si fizic unde ne imaginam , sa gustam realul si sa cinstim in numele lui . Il pup pe obraz si ii zic „la multi ani” . Nu prea accepta dar intelege si imi confirma , si se culca . Il astepta o viata frumoasa in continuare plina de griji intre ghilimele ca alegerile le-a facut deja urmeaza doar dezvoltarea potentialului . De departe se aude un mesaj , un mesaj pentru toti cei care continua sa nu accepte ce inseamna , ce inseamna sa muncesti la fabrica universului , sa contruiesti si sa participi , sa te bucuri de materie la toate nivele si sa duci imposibilul la palpabil . Tot ce spun are un rost si calatoreste , darama piese aranjate aiurea , indreptate aiurea cu fata in spate sau lateral .
Bang dupa bang aud si totul se darama construind ceva , o strada se defasoara in fata mea si oameni asezati aparent aleatoriu pe trotuare . Ma indrept spre ei si nu am in cap coliziunea . Intru intr-o orbita geostationara si ma uit , analizez ce au si nu au nevoie . Compensarea e totul in sistem si totul e cum trebuie . Au doar o stea , si restul isi pierd timpul prin alte parti . Poate parea nedrept dar nu e . Te trezesti cu doua stele pe cer , distanta nu mai e aceasi si pare ca e mai bine . Esti in alta parte si conditiile sunt ideale . Esti pe Terra|NOva si numele spune tot , despre ce gasesti aici . Noul e prezent si dezvoltat la ritm de nou . Wow-ul e o expresie a fetei si deja ai aici 50.000 de ani si ai gustat din cocteil . Te urci in nava cu gandul la „the cloud” si e bine e 2099 anul si e bine , sunt deschisi si activarea e totul .
Viata curge in ritm bun si perfect , da e posibil , sa vezi asta , sa o faci si vei vedea odata cu derularea ei . La mine e frumoasa si vreau sa te fac sa intelegi toate motivele pentru care o faci , o simti si o corectezi si faci ceea ce trebuie . Descoperirea e totul si ma intalnesc cu tine si imi spui sa arunc cu ele , sa se rostogoleasca si vad ce iese . Accept in ritm de analiza si rumeg si vad ce e bine . Posibilul e imposibil si imposibilul e posibil . In ritm de scratch se desfasoara totul si razboaiele nu mai au loc , suntem pe luna si marte . Sapam pe mercur si luam conbustibil de pe jupiter . Alergam in sistem si facem ordine , punem totul unde trebuie si ne pregatim de calatorie . Nova ne asteapta si se pregateste . Avem necesarul si gata cu praful , cateva corpuri definite si spatiul in jurul lor . Stelele se spune ca mor dar nu e asa . Se dezvolta , perfectioneaza si aleg forma . Ori stralucesc pentru ceilalti fie parc parte din ei . Duc mai departe flama si o protejeaza . Fiecare stea a avut o nastere si o viata de consum , de panica si treptat intelege , ca nu e infinita si nu e peste tot . Materia e pentru toti si cu masura . Nu lua mai mult decat ai nevoie si daca ai da mai departe , nu pe degeaba , pune omul la treaba si da-i , multumeste-l . La randul lui va da la altii si tot asa e cercul , e complet . Unde mergem cu totii ? pai … unde vrem si asta e frumos , ca il construiesc si asa e , pana la urma . Lumea mea e lumea mea si tot asa . Esti cu mine , esti cu mine , eu te vad tine si planurile se desfasoara in jurul tau analizate de mine . Nu trebuie sa fiu blamat pentru asta si buretele sterge trecutul si te face sa il decizi in directia care vrei dar fara distrugere ca nu isi mai are rostul . Fiti toti prezenti unde trebuie si faceti-va treaba , nu mai comentati la adresa mea . Lasati-ma sa scriu , sa fotografiez , sa filmez si sa creez .
Singur in 2012 am ceva de scris si vad doar prezentul , un prezent cu monotonie , cu linistea evenimentelor si trecutul in urma si frumosul inainte . E bine si e cum trebuie , inca odata sa ma asigur pun centura si apas pedala , curbele se desfasoara in fata mea si tura dupa tura inaintez in pozitie . E deja dupa-amiaza si kilometri intra docil unul dupa altul . Locul 1 e in zare si viteza e mare , undeva peste 400 . R10 e fenomenal pe linia asta dreapta si un corvette ramane pe dreapta blocat la 380 si ma apropii , curba se vede si intra franele , perfecte peste tot , cu tragere in jos pe deplasare inainte . E fenomenala senzatia , e ceva usor de greu , nu e greu sa fii acolo sa faci si sa tragi de el . E esentialul si curba la dreapta se trasforma in una la stanga cu revenire pe pozitie dreapta . In fata se intinde inainte o linie dreapta cu un mic deal si coborare pe frana si iar viraj stanga la G maxim pe peretele lateral . Dezlantuire de putere simti cand parasesti curba si tractiunea intra pe acceleratie , te trage si ramai in urma , te afunzi in scaun si senzatia de rece , rece diferit , diferit pe accentuare si nu vatamare . Steagul se agita si iti confirma ca tu esti cel care a iesit pe primul loc , pe podium , o recunoastere vizuala pana la urma , ca toti am contribuit la asta .
Inca o tura pe margine si e gata , astept joi ca sa fiu duminica . Luni e trecut si vine dupa duminica . Vremea traita miecurea iti face sambata si marti e fenomenal , aparent rau cu rezultate perfecte , perfecte pentru cei care au facut ce trebuie . Sansa vine din nou saptamana viitoare . Cand vine … ? cine stie deja e a doua oara azi si e 4 iulie , o zi de nastere cu sentimente marete si cantat in cor .
De ce asta , tipul asta care pare a nu fi , a nu face si totusi munceste , si pune in locul vostru umarul , se arde si nu sufera stie ca e randul lui si vrea ca toti sa fiti fericiti sa aveti , si sa nu doriti , sa nu va ganditi la ce nu aveti ca nu e corect , nu e corect consumul tau pe tema asta si lasa-l ca de aratat iti arata si iti spune tot ce trebuie sa stii la momentul potrivit , deocamdata sunteti in clasa 1 si va vedeti din facultate si va ganditi ce nerabdatori erati atunci , si voiati sa vedeti totul . Dar nu erati gata , nu eram eu gata sa spun , sa fac dar intelepciunea ma conduce si rationez totul ca sa nu duc la plusuri sau minusuri . Ma voi ocupa de toti si toate . deja lucrez la asta si gradina se intinde si e frumoasa , fructe si legume peste tot in ordinea asta ca asa trebuie . Rece par si ard , sufletul ma conduce si visez totul si apa e cu mine , 70 la suta prezenta ca sa asigure curgerea . Noul ma defineste si caut sa il vad in tine , sa il percep si nu tot timpul ma multumeste , iar cu mana pe platan reglez si mai fac un scratch pe fondul indreptarii si uite asa e lumea mea , o lume perfecta perfectionata la nesfarsit . E o calatorie la marginea „bubble-lurilor” sau in ele unde este cazul . Cu interventii , cu cadouri definitive si revocabile in urma vizionarii . Viata ta tu ti-o faci dar in a mea intra doar cei care merita si fac totul pentru toti .
In ritm de rap parasesc scena , multimea a stat cu mainile sus si cantat cu mine . Prezenta generala si uite cum merge totul , asta e ritmul lui si nu ai ce ii face , e doar „go with the flow” si e frumos . E 4.38 si sunt acasa , sunt matur si gata de treaba . Apa e perfecta si soarele cum trebuie . E 28 iulie concertul e fenomenal , e cu atmosfera in extaz si toata lumea se simte bine , vede si e cu noi . O tigara intra si inteleg ca nu am facut inca ce voi face , ma intalnesc in oglinda si stiu , cant ca sa inteleg si e cu mine de ziua plina , cu toti si toate . Rasplata si-o primeste dupa un an greu si aratat tuturor . Sunt un bugatti la 426 in perfecta armonie cu natura , puterea o arat scurt ca sa inteleaga si uite ca vede frana si zice ca nu e cum ar trebui , e normala , fara smucituri , e definitia luxului vietii care face ce vrei tu si din nou ma aproba si zice ca e bine , ca e de facut , de gustat .
Te-ai blocat si nu stii ce sa faci . Stau si ma uit la tine si vad ca disperi , disperi de prostie , disperi din cauza lipsei , o lipsa autocreata . Nu te vezi si nu iti place . Interiorul tau e gol de tine . Stai numai afara si pacat , pacat ca nu faci , nu construiesti pentru tine . E greu dar asta e , dupa cum zici . Uita-te in oglinda si vei vedea , vei vedea exteriorul si incepe , incepe sa cuceresti interiorul , lupta-te cu tine , dovedeste-ti ca esti mai bun , mai competitiv si mai pregatit pentru viitor . Cadoul primit s-a transformat in cenusa , o cenusa care asteapta , asteapta sa se ridice si sa devina ceva frumos . Te las dormind a lene si dezinteres si astept sa vii , sa faci si sa pricepi .
E urat , urat sa fii frumos . Ceilalti se uita cu invidie si mor , mor pe capete ca nu respecta regulile . Reguli impuse la inceput , impuse la nastere . Dar daca stii cum sa le iei , sa le interpretezi castigi . Castigi un loc in fata turmei , o turma de dobitoace care nu se lasa impinse , merg a prost in fata cucerind cunoatere pentru altii . Te-ai luptat sa ma termini si uite ca sunt aici , scriu si nu ma las , nu renunt la mine si vreau , da vreau sa am ca sa dau , vreau sa fac ca sa fie facut si vreau sa daram ca sa corectez . Nu cunoasterea ci prostia , interesul personal si invidia . Nu isi au loc nicaieri si asa e bine . Doar asa putem merge mai departe , mai sus si mai repede . Suntem blocati in tablete , avem touch si ne bucuram . Ne bucuram a prostie si le dam la altii timpul nostru . Eu acum il dau pentru mine si imi place . Voi sta si citi astea si voi zambi , voi intelege ce greu a fost si stiu deja , stiu tot si il astept .
O zi lunga , o zi grea , o zi cu multa caldura . Tiganii sarbatoresc si mananca cacat , un cacat lipit de gratar sfaraind a placere , o placere demna de un tigan . Ca doar conform vorbei „ban la ban si paduche la paduche” si ciorile tot la ciori trag si tot de acolo mananca si tot acolo se fut asa ca vai viata voastra . Niste lipitori urate care merita taiate si imprastiate in 1000 de zari . Poate si arse innainte de aruncare si uite cum sunt rau , rau cu raul si asa trebuie , trebuie sa plateasca lipsa de respect pentru noi ceilalti care am rezistat aici , am aparat tara asta milenii la rand ca sa vina ei aici sa distruga prin furt totul . Si peste toate asta vin cu atitudine de om cult care se vrea a fi , a fi ceva cu interes pentru ceilalti si tot pe ei ajung sa se manance , sa se futa si tot asa pana vine pedeapsa . O pedeapsa crunta pe masura faptelor lor .
Alb totul si se misca , se simte cum se deruleaza in ritm de vioara , vioara condusa la pro si spui , faci ca totul sa fie cum e , nu conteaza starea , starea e a ta si apa curge printre degete calduta si plina de spume , spume de la detergent amestecat cu soda caustica si curata , spala tot . Tu ai pe mana o punga , punga cam subtirica pentru ce se petrece acolo , protectia e pielea ta , parul . Semnele sunt clare si inteleg acum , cum esti tu cu perfectul si te inteleg , spun ca e posibil . Doar sa ai cu ce si inteleg dorinta ta care e de fapt . Tragi un gat din sticla de apa , apa cristalina cu soarele reflectandu-se la nesfarsit pe suprafata ei iti clatina barca si ea sta in fata ta , se uita , analizeaza cum stai in picioare pe sgaltaiala asta infernala si vrea , vrea sa cunoasca sentimentul si asteapta , asteapta polivalenta , o polivalenta a sexelor cu toate planurile posibile , pe scurt ziua ca zi si noaptea ca noapte . Panica sau fericire nu conteaza , va fi a ta si faci ce vrei cu ea … si ce sa fac , sa fiu rau !!! intreaba el … asa dezamagit de posibilitate si imi place ce vad , vad un tip care vrea , stie si poate , le are pe toate .
Mai trag doua pedale si continui , ma apropii de el si il intalnesc si abia astept sa vad ce zice … ma accepta sau nu … intervine sau nu … din nou si uite asa ma panichez si explodez , avariez cauciucul si sper sa nu se vada . Apare si salut , salut formal si e mare , mare rau si nu panichez situatia , doar astept , astept sa se faca pana si timpul trece si apare cineva cu alt cauciuc , propabil un prieten sau partener , nu stiu dar se pune si invarte , baga camera si umfla , doi se chinuie sa bage si motorul de la compresor baga din greu si cand e aproape gata imi simt pielea … cum iese din invelis care e rupt si nu vreau , nu accept asta si vreau ceva mare pe fata ca sa absorb si sa continui drumul . Primele doua nu au fost bune si dupa cum si vorba … o data , doua dar a treia e cu noroc spun luand bricheta dupa jos si simt cum se face , cum trece in mine focul , si pot sa vad , sa simt si abia astept noul si lipsa de lipsa ca sa spun asa … ma intelegi si mergi mai departe , astepti urmatorul feedback , raspuns asa pentru tine si e bine … esti cu mine .
Level up si e altfel , peste tot bubble-uri cu posibilitati si la mine aici este frumos . Corectez caramida cu caramida si merg mai departe . Pedalez la deal si accelerez , ciudata senzatie de apasare pe spate cu adrenalina gadilandu-ti terminatiile capilare cutremurandu-te din adanc spre exterior . Ce sa mai … e frumos … sa gusti adrenalina la nivel de senzatie si sa o canalizezi spre nevoi , comunicare si divertisment . Pai si nu avem nevoile satifacute ? … alt intarziat urla timid in spate si raspunsul il loveste in moalele capului si se calmeaza … lasa inima sa puna frana , sa calmeze tot in jur si sa elimine panicile prin vizualizarea lor la detalii subite cu feedback instant . Pana la urma e „fi arhitectul , muncitorul si locuitorul lumii tale”.
Lumea mea e lumea mea si dupa cum spune si vorba asta din capul meu … nu o dau la nimenea … doar sa o vedeti , sa o gustati si poate sa o apreciati … pedalez in continuare si sabotii scartaie de la apa , apa care a intrat in zona de contact si genereaza pe langa caldura si sunet , un sunet scartait si imperfect plin cu bule de aer si material rupt . Ciudata descriere la o frana umeda si drumul continua si vad casa , impunatoare si ma apropii si sun la usa , de doua ori si ma uit pe vizor si il vad , e mare , e cu Giants pe piept si are flori , frumoase nu de alta dar … nu stiu cine e … deschid usa si o intreb daca aici e nr 49 si ii zic ca da si ii intind florile si le accept … nu de alta dar vreau sa citesc ce scrie . Inchid usa in timp ce ma asez pe bicicleta si merg mai departe , mai aproape de destinatie si uite asa trec secundele si cainele latra cu gandul la tine cu ea in brate pe scari la semiintuneric si nerabdator sa vi , sa povestim .
Peretele se apropie si sunt in el vad de ambele parti ale ei , a-le realitatii si vad trecut si prezent in viitor cu gandul la trecut in ideea perfectionarii viitorului . E zona de mijloc la marginea contactului cu spatiul liber neplin sau imperfect spus … gol . De ce imperfect si nu asa cum e ar suna o intrebare si ma gandesc sa spun ca de fapt nu avem spatiu liber sau lipsa totala de materie ci rupturi , fete opuse ale lumii noastre si vedem intr-e ghilimele partea neagra si nu pricepem ce e . De fapt reprezinta istoricul nostru si tind sa cred ca noi ca univers nu suntem in expansiune pe vecie dupa cum spun altii . Suntem pe traiectorie descendenta pe fondul fortelor exercitate la actiunea de expasiune , explozie perfecta cu reprezentare imperfecta a materiei in spatiul existent creat de big bang . El e mare , e dincolo de capacitatea noastra de cuprindere si are un rol bine definit , un rol de creare , de aranjare a intregului stationar si blocat in afara timpului . Pedala dupa pedala merg si scriu sau scriu si merg … pot sa zic ca habar nu am si imi place … senzatia de in picioare si iar jos pe sa cu genunchii intre bratele intinse spre ghidonul drept cu artificii pe el … nu de alta dar suntem innebuniti dupa BLING . Am ceva nou , cromat pe ea … are legatura cu frana si tine presiunea cilindrilor din suspensie ajutand la proiectarea unei axe descendente ale vehiculului cu toata masa lui distribuita pe plan paralel si ascendent catre punctul minin de maxim G . Stiu cum suna , dar asa e si o inteleg , o vad ca pe o forta de atractie execitata de doua corpuri aflate in deplasare necontand directia deoarece in lumea nostra avem tot timpul ceva prezent de facilitare a miscarii prin contactul indirect folosind alte materiale .
Editare continua si accept sa fac sa nu fac asta . Suna cam in urma si totusi inainte … este cu pauza , cu gandire in zomot de bip , bip , bip avertizadu-te ca e gata cu ciclul prezent si incepe unul nou . Te ridici si alegi traseul , , arunci un ochi in stanga si evident pe celalalt care sta cu tine te ajuta , te ghideaza si accelereaza procesul de fabricare a relatiilor de generare si aducere aminte a sentimentelor il iubesti si pretuiesti prezenta lui prin viata normala palpand realitatea cu toate simturile nu doar vizual si doar asa vei fi capabil sa percepi coliziunile , contradictiile si cate si mai cate ajutandu-te sa mergi spre buton ca e gata alt ciclu si uite asa au trecut minute intr-o secunda si totul merge mai departe lasandu-te multumit sau nu .
Salt dupa salt sau pas dupa pas . Fiecare respiratie , fiecare sentiment si fiecare interactie cu ceva exterior te face , te duce si te aduce inapoi , unde totul era , este si va fi cum trebuie . Si iar speranta , iar acel sentiment de luare in brate , de gandire la persoana ta , cu ambitia si dorintele tale pe primul plan . E frumos dar si urat , depinde doar de felul cum se manifesta prezenta lui , al sentimentului in plina potrivire de frecventa ei , da cu a ei , a senzatiei … a curentiilor electrici care strabat corpul intr-o furtuna violenta de fulgere energetice senzationale , de dat la stiri … si zambesc . Tine doar de tine daca rezisti si accepti povara ei , prin rasplata pe care ti-o ofera . E grea si greu in acelasi timp sa fi cu ea , cu speranta prin faptul ca e de fapt usor in comparatie cu altele , cu diferitele stari de manifestare ale naturii umane .
Si m-a luat , m-a bubuit si tras pe trahee , pot zice ca sunt aerul si continui sa avansez , sa cobor in plamani prin coridoare inguste acum si largi momentul urmator prin miscari ritmice adaptate la viata de zi cu zi . Ajung in contact cu ea , celula si ma lipesc si aleg sa ader in acelasi timp pentru el , drumul spre centru si se deschid portile si intram la viteza ametitoare in vartej . Suntem cu el cu aerul , de dus ne duce si ne lasa unde vrem si drumul se desfasoara in fata noastra prin galerii lugi , poate pe mii de km si ne duce , cu sute la ora instant se opreste , se deschide , te scoate si pleaca spre plamani . Nu de alta dar … sunt si altii de adus ori de dus .
Ce este timpul … o intrebare frecventa cu multiple explicatii . Ceva care se tine , creaza si distruge in acelasi timp . O manifestare fizica neprezenta in planul nostru de existenta dar cu repercusiuni continue asupra realitatii noastre . Avem o memorie , o stare de traire si trebuie sa ne dam seama ce suntem de fapt si ce putem face . Suntem aici ca rezultat al scopului total . E adanca treaba si pe masura ce urci spre centru si sapi ca sa cobori intelegi , vezi ca totul sta pe tot si continua sa aduca update dupa update si cateodata uiti la ce versiune esti si se intampla sa te folosesti de setul gresit de instructiuni si primesti rezultat pe masura . Pot spune ca traim in afara spatiului real daca suntem capabili sa recunoastem in atata amar de timp total existent de la inceputuri pana in prezent . Si cand te gandesti ca e vorba de 70 , 80 de ani de viata . Unde poti ajunge , unde poti fi si unde poti vorbi sunt chestii total diferite cu reprezentare comuna pe planul realitatii . Difera doar coordonatele si uite asa apar calcule , apar posibilitati , si realitatiile se desfasoara una dupa alta si te vezi in variante diferite si te bucuri , te bucuri ca tu esti aici , la tine si mergi mai departe .
Se lasa racoarea si tenisi ai in picioare … gheata prezenta peste tot si tu dai la pedale . Nici sosete nu ai si nu ti-e frig , e bine … trebuie sa desparti bucurestiul in doua pe parcursul a cateva ore … si merge … totul este lin , cu atentie la gheata ascunsa sub stratul de zapada proaspata depusa dimineata . Trei locatii , trei misiuni diferite … scule diferite si persoane diferite . Tare cadrul asta din aluminiu , este usor , este diferit si iti adopti o pozitie perfecta pe el . Plutesti si nimic nu mai conteaza … destinatia este in fata si apesi pe frana , apesi pe maner ca sa reduci , sa dimnuezi rotatia dar in acelasi timp sa nu strici balanta , echilibrul dintre material si spiritual si te opresti .
Litera este , litera arata si in acelasi timp spune … si descrie in adunari de caractere realitatea reala sau imaginata . O definitie mai buna nu pot gasi si trec , le pun si citesc o poveste , un munte de moloz am sub mine si stau … ii astept cu pistolul in mana … am gloante de argint in el si ii vad , cu coltii scosi alearga pe pereti si sar din pom in pom . Vor sange , vor distrugere si castig pentru ei . Tintesc si trag … foc dupa poc si cad unul cate unul . La contact de disipeaza , se accelereaza timpul in jurul lor si imbatranesc , dispar . Dupa colt pe vine stau si arunc un ochi la luna … de dimineata si urletele nu contenesc . Maraituri si ochi ciudati se vad in intuneric , te tintesc si te cauta … ca sa te savureze , sa isi incarce bateriile . Foamea e mare … e primordiala si este tot ce conteaza pentru un vampir . Un sugator de sange cu nici un rol aparent in realitatea noastra cea „reala” … Se iuteste si vrea sa fuga , sa dispara si sa ne lase … iar cu noi cei normali si totul se intinde la soare , rasufla usurat si continua … da din nou si iar bubble pe bicicleta in jurul lumii e asta .
Gandim in litere si vedem in imagini . Rezolutia temporala este de 23,97 si alegem , distingem directii si urmam un traseu , predefinit … de noi insine … si merg , adaug si completez . Materialele apar , se pun si suprapun in forme regulate , avand forme de obiecte … si le disting , le folosesc si zugravesc pereti si tavane … de podele se ocupa el si continuam sa facem in ciuda lipsei .
O viata avem si pe aia o tavalim in noroi … toti sunt cu ochii pe noi si incearca sa te faca sa gresesti , sa ratezi destinatia si incerci , iti dai tot interesul sa nu te ia somnul si directivele sosesc … se instaleaza dar … sunt analizate de firewall si luate la intrebari dezvaluie tot … si toate si uite asa ei pierd , ei se oftica si tot ei se bucura …
Un „bubble” ciudat am intalnit , o manifestare ciudata extrasenzoriala si pot zice din nou ca sunt curios , sunt om … poate si ma uit si vorbesc cu ei prin voi … Suntem intr-o camera toti si ne intrebam ce an e si primesc minciuni ca raspuns . Pe canapea te asezi si femeia este langa tine … cateaua incearca sa se ascunda … sa ramana aici si e expluzata . Pisoiul bagat pe ascuns e prins de coada in viteza maxima si se rupe si arunca de la usa . Intri pe ea si ma saluti cu gandul la gandaci si ei ne inconjoara si iar apelez la creatie si schimb decorul … te duc la o petrecere …. la un dezmat si sunt invitat sa te calaresc si vulgarul nu accepta sa fie prezent … sa satisfaca nevoile tale si iti promite ” data viitoare ” si sare altundeva si va vede pe toti pe strada … iesiti la porti cu dureri de cap … nestiind ce se intampla … si intru iar in casa si va vad si discutam in timp ce incepe galagia , incep tipetele de bucurie … e el aici si trage … pe nas si „gata !!!!” strig , ma duc spre loc si ies in timp ce ma ridic de pe canapea … ciudat vis … sau nu .
Suntem la treaba … suntem pe sa si mergem , mergem sa facem sau cine stie ce … si unde suntem nu conteaza , suntem ca sa fim si sa vorbim . Facem de toate ca asa e drumul si trebuiesc invatate din nou . Natura umana ne face sa nu fim cum trebuie , cum ar trebui si imi pare rau cate odata ca asta e situatia . Incerc sa nu vad , incerc sa nu aud si continui sa nu fiu , din nou cel care a fost . Picaturi cad pe cozoroc si il inmoaie , il strica un pic asa pe la margini si statiile trec una dupa alta . Ciudat sau nu asa e … cand mergi cu ea , cu bicicleta . Leduri si lanterne avem sa ne arate calea si frane care mai de care mai performanta . Si peretii se deschid , memoriile revin unde trebuie si continui din nou sa fac , sa nu fac si din nou sa fac . Poate parea ciudat dar e cald si eu am palton pe mine si sunt la pantaloni scurti in baie astept statia urmatoare .
Se deschide si se arata … e frumoasa si e ca roua de dimineata … si te inmoaie cu parfumul ei si iti place … e floarea ta preferata si culoarea spune totul , spune cine esti si ce iti place sau poate ca nu , tu esti cel care nu o doreste , nu o vrea si poti spune ca o urasti din toata fiinta ta si iar mergi , si iar continui si scrisul este cel prezent in degetele tale , e ca o directiva ca totul sa ajunga la normal . Figuri geometrice se defasoara in jurul tau si culorile adera la suprafete generand materiale si tot timpul verifici daca e cum trebuie . Pare nebunie , pare fericire ca ai realizat , ca ai auzit si ca ai vazut . Auzi aprobari peste peste tot si carucioare trec cu copii in ele … impinse de mame multumite ca au rezolvat-o si pe asta si anii au trecut … esti in locul tau si vrei sa faci ce ai tu in cap nestiind ca de fapt drumul tau e deja stabilit si se desfasoara in fata ta tot timpul . Aici e bine , aici e cu munca , e cu colaborare interumana si legaturile se refac , se intind una spre cealalta ca sa faca si din nou incepe .
Aiurez , vorbesc si sunt prezent … am o fata … necunoscuta si incerc sa nu mi-o arat ca nu imi place publicitatea … imi place sa stau izolat … sa vorbesc cu mine prin tine … si pana la urma vei accepta , vei fi cum trebuie si sper sa te apuci si tu de citit , de vazut si de descris … lumea ta … din lumea mea . Am un proiect , am un tel , am o destinatie si repetitia face parte din viata mea si incerc , spun si scriu despre ea ca doar asa pot intelege eu . E din nou la psiholog virtual in cearta cu tastatura apas buton dupa buton si vin , spun si ma duc peste tot … timpul si incerc sa nu il schimb , sa nu corectez … ca doar asta e istorie si trecutul e viitorul si nu imi place … Greseli s-au facut , greseli se fac si sper ca nu se vor mai face … ca din ele ar trebui sa invatam si sa facem ce credem ca e corect sau nu pe viitor si meciurile de la televizor te fac sa pleci , te fac sa te uiti la jucatori si sa te gandesti … daca !!! sau poate sau cine stie si tic tac trece timpul , trece viata si poate ai sansa sa fi prezent si in cealalta .
Credem in Dumnezeu si ne inchinam la ban . Facem rele … si lingem icoane … injuram si ii cerem ajutorul cand nu ne descurcam . Pana la urma El nu raspunde … ca poate are si el viata lui … si s-a saturat sa fie cautat … criticat sau adorat . Vrea sa fie printre noi , sa fie cu noi si sa se bucure de noi . Va iubeste si va adora … nu va vrea raul , va vrea binele , va vrea pe afise … va vrea in filme sa stie cum o mai duceti … daca va e bine sau nu … si iar aud , comentariul … cica ar fi egal in urma unui sut slab …
Mi se arata … mi se spune si nu inteleg … de fapt totul . Se invarte si face cum vrea dar eu pazesc … manerul ca sa nu cumva sa scape de sub control … vreau putine , vreau nimic si de toate in acelasi timp . Respect nu merit … o calaresc si apas tare pe pedale … scartaieli cateodata se aud si nu cred … e cu mine si facem ceva … ceva inutil si iar ma invart … iar apas pe butoane si nu le las … nu le fac si nu le zic . Mersul printr-e ei este greu … sunt ciudati si parca nu vreau sa ii inteleg . Voiam discutie , voiam impacare si am ajuns la razboi . Avertismentul a fost dat si anul este decisiv . Ori da ori ba … si spitalul si balul sunt una langa alta , trebuie doar sa alegi , sa spui care e si care nu e pentru tine . Vitezele se schimba , lantul sare si urca pe pinioane iar foaia se invarte cuminte , rece si metalica taie aerul , taie drumul si te porteaza , te ascunde si mi te arata . Sticla e peste tot si te vad , cum te zbati intre lumi , intre realitati si crezi ca esti , crezi ca faci si esti vai … injuratura cenzurata aici … si efectul e instant .
Casca e pe cap … e prinsa ca sa nu permita , sa nu lase materialul sa obtureze imaginea , display-ul de care beneficiem e unul complex , e unul cu date , cu statistici si rezultate in urma simularilor . Trebuie sa intre , trebuie sa iasa ca sa permita miscarea … in bune conditii . Pe maini vin niste chestii ciudate care acopera degetele si ei le spun manusi iar la incheietura mainii zace o chestie care se misca , vorbeste si imi spune tot felul de nebunii . Ce-o mai fi si asta … apare intrebarea , apare raspunsul … pot fi demoni , pot fi ingeri doar tu stii . Lumea ta e lumea ta … si doar tu stii de ea . Toti se perinda , se curg prin fata portii , poate primesc si ei ceva … nimic sau poate tot nimic . Locurile sunt gandite special pentru cei care trebuie , care stiu si care de ce nu … vor sa aiba de a face cu noi , cu cei care stim , care nu stim si tocmai am primit ceva , ceva cu upgrade , ceva cu roti actionate mecanic .
Lasat in urma prin atingere … depasit ca sa avansez si toti sunt ce nu vor . Ei se vad cum sunt si incearca sa abtina locul … sa obtina viata altcuiva . Dar nu e o lista fixa si trebuie inteleasa asta , trebuie vazut ca va veni , va fi cel care este prin prezenta care trebuie , care adauga acea greutate sistemului pentru balansare si prin adaugare de atentie la semne , la cele nevazute . Nu cred , dar stiu ca nu e asa , Vreau sa cred si nu accept si uite asa sunt in contradictie … nu cu mine , ci cu tine … cel care se uita acum prin ei , prin ochi se vede ce nu stie , intelege ce gust are salata dar … oricum ar fi … eu cobor … accelerez si panta se deruleaza in fata mea , prin calcare de asfalt si trecere peste linii … el plange si nu intelege de ce nu e vazut , nu e acceptat sa fie ceea ce e … o bicicleta nemaipomenita … si cred .
Pozitionare specifica avem , testul a decurs cum trebuie si cel de sus a vazut , a simtit oscilatia generata de ele , de placi miscandu-se una in cealalta . Axe aliniate si greutatea a pus pusa pe ambele parti , e acum in echilibru . Sper ca asta e ultima incercare de ajustare a ei , a lor , a talerelor . E pentru mine o balanta imperfecta perfectionata cu mici imperfectiuni . Ce fel de a ma descrie , de a ma vedea pe mine prin prisma mea dar la un alt nivel de perceptie , cu memorie localizata acolo ca imaginea sa fie vivida , cu detaliile cunoscute doar de mine . Oricum e bine , am intrat in ceva frumos , in ceva cu cunostere cu desfat psihic la nivel material de nefacere a nimic pentru a obtine . E lenea in varful ei , al balantei mele ca totul sa fie corect , frumos si inimaginabil de spumos pentru ochii mei .
Si calatoria continua sub actiunea acelor simtite pe la granita dintr-e piele si aerul exterior . Ele incearca , sa rupa , sa patrunda carnea prin penetrare sectionata de ace ascutite , pregatite special pentru aceasta sarcina . Si cu toate ca ei sunt , ca ei stiu , ei nu pot , nu sunt capabili sa se care singuri si zac intinsi pe peste tot si imaginea este macabra , sumbra si plina de disperare continua si rasul izbucneste si se manifesta ca o vioara acordata parca special pentru aceasta seara frumoasa de toamna ca sa zic asa .
Multe minute … multe traite si totul e cum nu ar trebui sa fie simtit … eu stiam altfel lumea , altfel regulile si par a avea ceva la ochi , o chestie ciudata care nu imi arata ce trebuie ci doar ce e permis acum mie . Nu mai stiu si totusi trebuie sa ajung la el , la celalalt ca sa il dau si pe asta , si pe ala ca doar asa ma pot schimba , ma pot cumpara si vreau sa nu vreau . E simplu , e cu un cuvant , o parola si ma activez dar … cel ce il zice trebuie sa fie capabil de soc , de trasformare a mea in fata ta …
Zile trag dupa mine … ani am in buzunare iar mileniile le rad din cand in cand si da … eu ma plimb pe acolo .
cicostin 